Am aflat zilele acestea ca fiul meu, Mihnea, a facut o boacana in strainatate. Nu stiu cati dintre voi au auzit, dar el a plecat sa invete, cu o bursa, in strainatate – bursa pentru care ii sunt extrem de recunoscator lui Dimitrie Sturdza -, chiar in perioada in care Mihnea incepea sa aiba neplaceri, cu copiii la scoala, in urma scandalurilor cu dosarele mele, din 2006. Aflat in afara tarii, si la o varsta teribilista, a participat la o petrecere. Acolo, mai multi pusti pictau, la intrarea in club, diverse semne pe maini, pentru a fi recunoscuti cei care ieseau si apoi reveneau. Printre acestea, si zvastici. Am fost revoltat sa aud lucrul asta, tocmai pentru ca stiu cat de dureroasa este aceasta tema. Nu cred ca varsta poate fi o scuza pentru un astfel de gest si, tocmai de aceea, am decis ca Mihnea sa afle intr-o forma foarte directa ca exista subiecte cu care nu se poate glumi.
In consecinta, la intoarcerea in tara, in vacanta, Mihnea va merge la un stagiu de internship la Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel”. E un loc in care poate participa la evenimente, poate citi, se poate informa despre cat de mare a fost tragedia prin care au trecut sute de mii de familii in urma Holocaustului. Pentru ca nu vorbim decat despre crimele comunismului, copiii nostri stiu prea putin despre crimele nazismului sau despre alte momente cumplite din istorie.
Sunt sigur ca gestul lui va fi suficient de mult taxat, dar poate ca in acest fel va invata cat de mare este responsabilitatea pe care o are, chiar si un tanar de varsta lui, fata de simboluri atat de importante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu