Despre noi!
miercuri, 23 iunie 2010
Cititi si va minunati! Asa dictatura mai rar!
"În zona apărării şi securităţii naţionale, riscul este definit drept probabilitatea de a se produce o pagubă semnificativă la adresa intereselor, valorilor sau obiectivelor naţionale de securitate. În contextul acestei strategii, ameninţările sunt factori cu origine externă prin care sunt afectate grav interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate. Factorii din interiorul societăţii care potentează acţiunea ameninţărilor sunt denumite vulnerabilităţi. Scopul Strategiei naiţonale de apărare este de a asigura un management modern şi eficent al riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţiilor, urmărind, într-o primă fază, inventarierea, prevenirea sau reducerea lor şi, ulterior, combaterea acestora", se arată în textul Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării, discutată marţi în CSAT şi înaintată Legislativului.
CSAT identifică, în document, principalele vulnerabilităţi ale României, printre acestea regăsindu-se şi "fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora", dar şi "presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului". Crima organizată, presiunile şi influenţa pe care aceasta încearcă să le exercite asupra instituţilor statului, asupra mass media şi asupra unor reprezentanţi ai clasei politice este, de asemenea, un punct care poate afecta securitatea statului român.
Documentul mai notează, ca puncte vulnerabile ale ţării noastre şi diminuarea capacităţii de aplicare a legii de către unele instituţii ale statului, capacitatea administrativă redusă la nivel central şi local, politizarea excesivă a unor instituţii, atât la nivel local cât şi naţional, corupţia, cu implicaţii asupra funcţionării instituţiilor statului şi cu efecte negative asupra vieţii cetăţeanului, evaziunea fiscală, contrabanda şi practicile specifice economiei subterane.
Strategia de Apărare Naţională denunţă şi lipsa unui mecanism coerent de previziune, prognoză, programare, planificare, execuţie şi control pe care să susţină conducerea bugetară în sistem multianual şi pe baza de rezultate şi dezechilibrele bugetare generate de decizii politice greşite.
Calitatea slabă a serviciilor publice de sănătate, decalajul de dezvoltare între regiunile României, tendinţele demografice negative şi procesul de îmbătrânire a populaţiei, calitatea scăzută a sistemului de educaţie prin degradarea actului educaţional, cu efecte directe asupra evoluţiei societăţii româneşti prin deprofesionalizarea acesteia, degradarea coeziunii familiilor ca urmare a fenomenului de migrare, cu consecinţe puternic negative asupra copiilor şi tinerilor, deficienţele în protectia şi funcţionarea infrastructurii critice sunt alte puncte vulnerabile, enumerate în Strategia supusă atenţiei parlamentarilor.
Apărarea României reprezintă totalitatea acţiunilor intreprinse, a mijloacelor şi metodelor specifice necesare pentru a proteja interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate de riscurile şi ameninţările la care pot fi supuse. Succesul apărării duce la obtinerea securităţii, o stare care, în condiţia sa ideala, ar fi caractetizată prin absenta riscurilor şi a ameninţărilor, mai arată documentul citat. Statul român dispune de două modalităţi prin intermediul cărora combate riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile identificate în acest document: pe de-o parte, concentrând resursele proprii, naţionale, şi pe de alta parte cooperând cu aliaţii şi partenerii internaţionali.
CSAT identifică, în document, principalele vulnerabilităţi ale României, printre acestea regăsindu-se şi "fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora", dar şi "presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului". Crima organizată, presiunile şi influenţa pe care aceasta încearcă să le exercite asupra instituţilor statului, asupra mass media şi asupra unor reprezentanţi ai clasei politice este, de asemenea, un punct care poate afecta securitatea statului român.
Documentul mai notează, ca puncte vulnerabile ale ţării noastre şi diminuarea capacităţii de aplicare a legii de către unele instituţii ale statului, capacitatea administrativă redusă la nivel central şi local, politizarea excesivă a unor instituţii, atât la nivel local cât şi naţional, corupţia, cu implicaţii asupra funcţionării instituţiilor statului şi cu efecte negative asupra vieţii cetăţeanului, evaziunea fiscală, contrabanda şi practicile specifice economiei subterane.
Strategia de Apărare Naţională denunţă şi lipsa unui mecanism coerent de previziune, prognoză, programare, planificare, execuţie şi control pe care să susţină conducerea bugetară în sistem multianual şi pe baza de rezultate şi dezechilibrele bugetare generate de decizii politice greşite.
Calitatea slabă a serviciilor publice de sănătate, decalajul de dezvoltare între regiunile României, tendinţele demografice negative şi procesul de îmbătrânire a populaţiei, calitatea scăzută a sistemului de educaţie prin degradarea actului educaţional, cu efecte directe asupra evoluţiei societăţii româneşti prin deprofesionalizarea acesteia, degradarea coeziunii familiilor ca urmare a fenomenului de migrare, cu consecinţe puternic negative asupra copiilor şi tinerilor, deficienţele în protectia şi funcţionarea infrastructurii critice sunt alte puncte vulnerabile, enumerate în Strategia supusă atenţiei parlamentarilor.
Apărarea României reprezintă totalitatea acţiunilor intreprinse, a mijloacelor şi metodelor specifice necesare pentru a proteja interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate de riscurile şi ameninţările la care pot fi supuse. Succesul apărării duce la obtinerea securităţii, o stare care, în condiţia sa ideala, ar fi caractetizată prin absenta riscurilor şi a ameninţărilor, mai arată documentul citat. Statul român dispune de două modalităţi prin intermediul cărora combate riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile identificate în acest document: pe de-o parte, concentrând resursele proprii, naţionale, şi pe de alta parte cooperând cu aliaţii şi partenerii internaţionali.
luni, 21 iunie 2010
Tot despre "el"
…daca reusiti sa treceti peste umorile de moment, veti intelege ca Basescu a facut, din nou, un calcul partial corect (si, implicit, partial gresit) – desi, credeti-ma, nu fac parte din categoria celor care ii gasesc merite in papura. Dimpotriva.
Corect: 60 de zile, atat le-a dat presedintele actualilor ministri. De ce corect? Pentru ca, daca tot e sa scoata cineva castanele din foc, de ce sa folosesti mana altuia? E vara, ce-a fost mai greu – i.e., motiunea de cenzura – a trecut, micsorarile de salrii si pensii de-abia acum vor incepe sa se resimta, un nou imprumut se negociaza, de ce atata graba? Cand cutitul va ajunge cu adevarat la os, cand lumea va incepe sa urle cu adevarat si va iesi in strada mai bine decat in visurile sindicalistilor alfa si omega, atunci da. Atunci le vei da niste capete, ba mai mult, o vei putea face in cunostiinta de cauza, pe baza unor performante. Pana aici, repet, calculul e corect.
Gresit: Basescu vrea si cu dansa-ntr-insa si cu sufletu-n rai. Ii cheama pe amaratii aia de pedelisti la ordine, le spune ce si cand si cum sa schimbe guvernul, ce si cum si cand sa faca, daca e sa fie, cu partidul pe plan intern, DAR IN ACELASI TIMP le reproseaza ca nu-si fac planuri “post-Basescu”. Pai cand sa-si faca, bietii, daca nimeni, niciodata, nicicum, de la Petre Roman incoace, nu i-a lasat “sa-si ucida tatal“?
Iata drama: presedintele isi doreste un partid matur, capabil sa stea, istoric vorbind, pe propriile picioare, in vreme ce il trateaza ca pe un handicapat (ceea ce, intre noi fie vorba, este).
Mai pe scurt, ca sa inteleaga si presedintele: cum l-ai crescut, asa il ai!
PS Vreti dovezi? E suficient sa te uiti la EBA sau la Udrea. De restul nici nu mai vorbim.
Corect: 60 de zile, atat le-a dat presedintele actualilor ministri. De ce corect? Pentru ca, daca tot e sa scoata cineva castanele din foc, de ce sa folosesti mana altuia? E vara, ce-a fost mai greu – i.e., motiunea de cenzura – a trecut, micsorarile de salrii si pensii de-abia acum vor incepe sa se resimta, un nou imprumut se negociaza, de ce atata graba? Cand cutitul va ajunge cu adevarat la os, cand lumea va incepe sa urle cu adevarat si va iesi in strada mai bine decat in visurile sindicalistilor alfa si omega, atunci da. Atunci le vei da niste capete, ba mai mult, o vei putea face in cunostiinta de cauza, pe baza unor performante. Pana aici, repet, calculul e corect.
Gresit: Basescu vrea si cu dansa-ntr-insa si cu sufletu-n rai. Ii cheama pe amaratii aia de pedelisti la ordine, le spune ce si cand si cum sa schimbe guvernul, ce si cum si cand sa faca, daca e sa fie, cu partidul pe plan intern, DAR IN ACELASI TIMP le reproseaza ca nu-si fac planuri “post-Basescu”. Pai cand sa-si faca, bietii, daca nimeni, niciodata, nicicum, de la Petre Roman incoace, nu i-a lasat “sa-si ucida tatal“?
Iata drama: presedintele isi doreste un partid matur, capabil sa stea, istoric vorbind, pe propriile picioare, in vreme ce il trateaza ca pe un handicapat (ceea ce, intre noi fie vorba, este).
Mai pe scurt, ca sa inteleaga si presedintele: cum l-ai crescut, asa il ai!
PS Vreti dovezi? E suficient sa te uiti la EBA sau la Udrea. De restul nici nu mai vorbim.
joi, 17 iunie 2010
miercuri, 16 iunie 2010
duminică, 13 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)