Despre noi!
miercuri, 23 iunie 2010
Cititi si va minunati! Asa dictatura mai rar!
"În zona apărării şi securităţii naţionale, riscul este definit drept probabilitatea de a se produce o pagubă semnificativă la adresa intereselor, valorilor sau obiectivelor naţionale de securitate. În contextul acestei strategii, ameninţările sunt factori cu origine externă prin care sunt afectate grav interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate. Factorii din interiorul societăţii care potentează acţiunea ameninţărilor sunt denumite vulnerabilităţi. Scopul Strategiei naiţonale de apărare este de a asigura un management modern şi eficent al riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţiilor, urmărind, într-o primă fază, inventarierea, prevenirea sau reducerea lor şi, ulterior, combaterea acestora", se arată în textul Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării, discutată marţi în CSAT şi înaintată Legislativului.
CSAT identifică, în document, principalele vulnerabilităţi ale României, printre acestea regăsindu-se şi "fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora", dar şi "presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului". Crima organizată, presiunile şi influenţa pe care aceasta încearcă să le exercite asupra instituţilor statului, asupra mass media şi asupra unor reprezentanţi ai clasei politice este, de asemenea, un punct care poate afecta securitatea statului român.
Documentul mai notează, ca puncte vulnerabile ale ţării noastre şi diminuarea capacităţii de aplicare a legii de către unele instituţii ale statului, capacitatea administrativă redusă la nivel central şi local, politizarea excesivă a unor instituţii, atât la nivel local cât şi naţional, corupţia, cu implicaţii asupra funcţionării instituţiilor statului şi cu efecte negative asupra vieţii cetăţeanului, evaziunea fiscală, contrabanda şi practicile specifice economiei subterane.
Strategia de Apărare Naţională denunţă şi lipsa unui mecanism coerent de previziune, prognoză, programare, planificare, execuţie şi control pe care să susţină conducerea bugetară în sistem multianual şi pe baza de rezultate şi dezechilibrele bugetare generate de decizii politice greşite.
Calitatea slabă a serviciilor publice de sănătate, decalajul de dezvoltare între regiunile României, tendinţele demografice negative şi procesul de îmbătrânire a populaţiei, calitatea scăzută a sistemului de educaţie prin degradarea actului educaţional, cu efecte directe asupra evoluţiei societăţii româneşti prin deprofesionalizarea acesteia, degradarea coeziunii familiilor ca urmare a fenomenului de migrare, cu consecinţe puternic negative asupra copiilor şi tinerilor, deficienţele în protectia şi funcţionarea infrastructurii critice sunt alte puncte vulnerabile, enumerate în Strategia supusă atenţiei parlamentarilor.
Apărarea României reprezintă totalitatea acţiunilor intreprinse, a mijloacelor şi metodelor specifice necesare pentru a proteja interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate de riscurile şi ameninţările la care pot fi supuse. Succesul apărării duce la obtinerea securităţii, o stare care, în condiţia sa ideala, ar fi caractetizată prin absenta riscurilor şi a ameninţărilor, mai arată documentul citat. Statul român dispune de două modalităţi prin intermediul cărora combate riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile identificate în acest document: pe de-o parte, concentrând resursele proprii, naţionale, şi pe de alta parte cooperând cu aliaţii şi partenerii internaţionali.
CSAT identifică, în document, principalele vulnerabilităţi ale României, printre acestea regăsindu-se şi "fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora", dar şi "presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului". Crima organizată, presiunile şi influenţa pe care aceasta încearcă să le exercite asupra instituţilor statului, asupra mass media şi asupra unor reprezentanţi ai clasei politice este, de asemenea, un punct care poate afecta securitatea statului român.
Documentul mai notează, ca puncte vulnerabile ale ţării noastre şi diminuarea capacităţii de aplicare a legii de către unele instituţii ale statului, capacitatea administrativă redusă la nivel central şi local, politizarea excesivă a unor instituţii, atât la nivel local cât şi naţional, corupţia, cu implicaţii asupra funcţionării instituţiilor statului şi cu efecte negative asupra vieţii cetăţeanului, evaziunea fiscală, contrabanda şi practicile specifice economiei subterane.
Strategia de Apărare Naţională denunţă şi lipsa unui mecanism coerent de previziune, prognoză, programare, planificare, execuţie şi control pe care să susţină conducerea bugetară în sistem multianual şi pe baza de rezultate şi dezechilibrele bugetare generate de decizii politice greşite.
Calitatea slabă a serviciilor publice de sănătate, decalajul de dezvoltare între regiunile României, tendinţele demografice negative şi procesul de îmbătrânire a populaţiei, calitatea scăzută a sistemului de educaţie prin degradarea actului educaţional, cu efecte directe asupra evoluţiei societăţii româneşti prin deprofesionalizarea acesteia, degradarea coeziunii familiilor ca urmare a fenomenului de migrare, cu consecinţe puternic negative asupra copiilor şi tinerilor, deficienţele în protectia şi funcţionarea infrastructurii critice sunt alte puncte vulnerabile, enumerate în Strategia supusă atenţiei parlamentarilor.
Apărarea României reprezintă totalitatea acţiunilor intreprinse, a mijloacelor şi metodelor specifice necesare pentru a proteja interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate de riscurile şi ameninţările la care pot fi supuse. Succesul apărării duce la obtinerea securităţii, o stare care, în condiţia sa ideala, ar fi caractetizată prin absenta riscurilor şi a ameninţărilor, mai arată documentul citat. Statul român dispune de două modalităţi prin intermediul cărora combate riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile identificate în acest document: pe de-o parte, concentrând resursele proprii, naţionale, şi pe de alta parte cooperând cu aliaţii şi partenerii internaţionali.
luni, 21 iunie 2010
Tot despre "el"
…daca reusiti sa treceti peste umorile de moment, veti intelege ca Basescu a facut, din nou, un calcul partial corect (si, implicit, partial gresit) – desi, credeti-ma, nu fac parte din categoria celor care ii gasesc merite in papura. Dimpotriva.
Corect: 60 de zile, atat le-a dat presedintele actualilor ministri. De ce corect? Pentru ca, daca tot e sa scoata cineva castanele din foc, de ce sa folosesti mana altuia? E vara, ce-a fost mai greu – i.e., motiunea de cenzura – a trecut, micsorarile de salrii si pensii de-abia acum vor incepe sa se resimta, un nou imprumut se negociaza, de ce atata graba? Cand cutitul va ajunge cu adevarat la os, cand lumea va incepe sa urle cu adevarat si va iesi in strada mai bine decat in visurile sindicalistilor alfa si omega, atunci da. Atunci le vei da niste capete, ba mai mult, o vei putea face in cunostiinta de cauza, pe baza unor performante. Pana aici, repet, calculul e corect.
Gresit: Basescu vrea si cu dansa-ntr-insa si cu sufletu-n rai. Ii cheama pe amaratii aia de pedelisti la ordine, le spune ce si cand si cum sa schimbe guvernul, ce si cum si cand sa faca, daca e sa fie, cu partidul pe plan intern, DAR IN ACELASI TIMP le reproseaza ca nu-si fac planuri “post-Basescu”. Pai cand sa-si faca, bietii, daca nimeni, niciodata, nicicum, de la Petre Roman incoace, nu i-a lasat “sa-si ucida tatal“?
Iata drama: presedintele isi doreste un partid matur, capabil sa stea, istoric vorbind, pe propriile picioare, in vreme ce il trateaza ca pe un handicapat (ceea ce, intre noi fie vorba, este).
Mai pe scurt, ca sa inteleaga si presedintele: cum l-ai crescut, asa il ai!
PS Vreti dovezi? E suficient sa te uiti la EBA sau la Udrea. De restul nici nu mai vorbim.
Corect: 60 de zile, atat le-a dat presedintele actualilor ministri. De ce corect? Pentru ca, daca tot e sa scoata cineva castanele din foc, de ce sa folosesti mana altuia? E vara, ce-a fost mai greu – i.e., motiunea de cenzura – a trecut, micsorarile de salrii si pensii de-abia acum vor incepe sa se resimta, un nou imprumut se negociaza, de ce atata graba? Cand cutitul va ajunge cu adevarat la os, cand lumea va incepe sa urle cu adevarat si va iesi in strada mai bine decat in visurile sindicalistilor alfa si omega, atunci da. Atunci le vei da niste capete, ba mai mult, o vei putea face in cunostiinta de cauza, pe baza unor performante. Pana aici, repet, calculul e corect.
Gresit: Basescu vrea si cu dansa-ntr-insa si cu sufletu-n rai. Ii cheama pe amaratii aia de pedelisti la ordine, le spune ce si cand si cum sa schimbe guvernul, ce si cum si cand sa faca, daca e sa fie, cu partidul pe plan intern, DAR IN ACELASI TIMP le reproseaza ca nu-si fac planuri “post-Basescu”. Pai cand sa-si faca, bietii, daca nimeni, niciodata, nicicum, de la Petre Roman incoace, nu i-a lasat “sa-si ucida tatal“?
Iata drama: presedintele isi doreste un partid matur, capabil sa stea, istoric vorbind, pe propriile picioare, in vreme ce il trateaza ca pe un handicapat (ceea ce, intre noi fie vorba, este).
Mai pe scurt, ca sa inteleaga si presedintele: cum l-ai crescut, asa il ai!
PS Vreti dovezi? E suficient sa te uiti la EBA sau la Udrea. De restul nici nu mai vorbim.
joi, 17 iunie 2010
miercuri, 16 iunie 2010
duminică, 13 iunie 2010
joi, 10 iunie 2010
Facem ce facem si tot de el vorbim
Basescu ne-a obisnuit cu ceva. Ne-a obisnuit sa ne surprinda. Inca din vremea guvernarii CDR, actualul presedinte al Romaniei a scos ceva "din palarie" atunci cand cand el, ori partidul lui au fost in dificultate.
Fie ca a fost tema fraudarii in confruntarea cu Nastase, fie ca a fost dezbaterea excelenta contra lui Geoana, numirea oamenilor din Opozitie in fruntea serviciilor secrete sau referendumul pentru micsorarea Parlamentului, Traian Basescu a stiut intotdeauna sa foloseasca trucuri de zile mari.
In aceeasi logica, va folosi unul si acum. Acum, cand masurile nepopulare au scufundat PD-L in cea mai grava criza din ultimii ani. Doar ca acum trucul trebuie sa fie ceva real. Si sa schimbe oameni. Sau, si mai bine, sa schimbe lucruri.
Ce va fi?
Spre deosebire de alte dati, Basescu nu mai poate face acum sa faca minuni. Deci nu-i va fi usor. Criza e criza, nu e o masa de votanti pe care ii poti convinge sa se razgndeasca. Criza nu se razgandeste. Dar la cum il stim pe Basescu, nu va sta cu mainile in san. Va face ceva pentru PD-L. De fapt, pentru el, astfel incat sa-si asigure puterea si pentru perioada de dupa 2012.
Cea mai la indemana varianta ar fi sa-l schimbe pe Boc. Lucru care nu se va intampla prea curand, desi cu Basescu nu poti sa stii niciodata. Poate in schimb, sa schimbe cativa ministri. E perfect posibil sa plece cativa din "greii" care i se opun. Toata lumea stie ca Basescu, nu Boc, e cel care va lua aceasta decizie. Si mai surprinzator ar putea fi insa numele inlocuitorilor. Nu e exclus ca Basescu sa ia cateva decizii strategice de impact. Precum cooptarea unor tehnocrati cu mare greutate in Guvern. Sau plombarea Guvernului cu un numar disproportionat de mare de membri UNPR. Munca, Justitia ori Agricultura ii fac deja cu ochii ostirii de stransura a generalului Oprea. De care Basescu mai are nevoie ca sa arate PD-L-ului ca are cu ce.
In primul rand insa, Basescu mai poate sa surprinda cu altceva. Cu o reforma. O reforma adevarata a statului. A mecanismelor sale financiare, a birocratiei care il sufoca si a felului in care cheltuieste bani si ofera contracte. Mai ales asta. Trebuie sa le dea in cap baietilor destepti. Celor cu ghilimele. Chit ca si el s-a ridicat din mijlocul lor. Si cu ajutorul multora dintre ei.
Basescu trebuie sa iasa si sa propuna asa ceva. Asa cum a impus atatea si atatea lucruri in mandatul sau. Pentru ca nu-i de glumit cu sentimentele oamenilor. Trebuie sa le dai speranta ca aceasta criza nenorocita e si o ocazie pentru altceva. Pentru a curata statul de capusele care-l paraziteaza. Chiar si de capusele tale, daca esti presedinte. Deja e un vis frumos. Cat o fi fost sau nu Basescu de reformist, a aratat totusi ca nu e ASA de reformist. Insa trebuie sa devina. Pentru ca e solutia cea mai buna ca sa rescusciteze un PD-L care e deja cu un picior in groapa electorala.
Presedintele jucator
Si acum, la aproape jumatate de an de la alegeri, pe site-ul lui Traian Basescu sta inca scrisa "viziunea lui". In care ne promite reforme radicale. Pe care le va face ca un adevarat presedinte jucator. N-ar fi rau sa inceapa acum. Nu sa fie un jucator pe nervii nostri, ca in primul mandat. Ci sa joace cea mai importanta carte. Cea a reformei statului. Reformei adevarate. Nu a celei superficiale. Sau partiale. Daca va sti s-o faca, va castiga. Si va fi scos din palarie cel mai important lucru din viata lui.
Fie ca a fost tema fraudarii in confruntarea cu Nastase, fie ca a fost dezbaterea excelenta contra lui Geoana, numirea oamenilor din Opozitie in fruntea serviciilor secrete sau referendumul pentru micsorarea Parlamentului, Traian Basescu a stiut intotdeauna sa foloseasca trucuri de zile mari.
In aceeasi logica, va folosi unul si acum. Acum, cand masurile nepopulare au scufundat PD-L in cea mai grava criza din ultimii ani. Doar ca acum trucul trebuie sa fie ceva real. Si sa schimbe oameni. Sau, si mai bine, sa schimbe lucruri.
Ce va fi?
Spre deosebire de alte dati, Basescu nu mai poate face acum sa faca minuni. Deci nu-i va fi usor. Criza e criza, nu e o masa de votanti pe care ii poti convinge sa se razgndeasca. Criza nu se razgandeste. Dar la cum il stim pe Basescu, nu va sta cu mainile in san. Va face ceva pentru PD-L. De fapt, pentru el, astfel incat sa-si asigure puterea si pentru perioada de dupa 2012.
Cea mai la indemana varianta ar fi sa-l schimbe pe Boc. Lucru care nu se va intampla prea curand, desi cu Basescu nu poti sa stii niciodata. Poate in schimb, sa schimbe cativa ministri. E perfect posibil sa plece cativa din "greii" care i se opun. Toata lumea stie ca Basescu, nu Boc, e cel care va lua aceasta decizie. Si mai surprinzator ar putea fi insa numele inlocuitorilor. Nu e exclus ca Basescu sa ia cateva decizii strategice de impact. Precum cooptarea unor tehnocrati cu mare greutate in Guvern. Sau plombarea Guvernului cu un numar disproportionat de mare de membri UNPR. Munca, Justitia ori Agricultura ii fac deja cu ochii ostirii de stransura a generalului Oprea. De care Basescu mai are nevoie ca sa arate PD-L-ului ca are cu ce.
In primul rand insa, Basescu mai poate sa surprinda cu altceva. Cu o reforma. O reforma adevarata a statului. A mecanismelor sale financiare, a birocratiei care il sufoca si a felului in care cheltuieste bani si ofera contracte. Mai ales asta. Trebuie sa le dea in cap baietilor destepti. Celor cu ghilimele. Chit ca si el s-a ridicat din mijlocul lor. Si cu ajutorul multora dintre ei.
Basescu trebuie sa iasa si sa propuna asa ceva. Asa cum a impus atatea si atatea lucruri in mandatul sau. Pentru ca nu-i de glumit cu sentimentele oamenilor. Trebuie sa le dai speranta ca aceasta criza nenorocita e si o ocazie pentru altceva. Pentru a curata statul de capusele care-l paraziteaza. Chiar si de capusele tale, daca esti presedinte. Deja e un vis frumos. Cat o fi fost sau nu Basescu de reformist, a aratat totusi ca nu e ASA de reformist. Insa trebuie sa devina. Pentru ca e solutia cea mai buna ca sa rescusciteze un PD-L care e deja cu un picior in groapa electorala.
Presedintele jucator
Si acum, la aproape jumatate de an de la alegeri, pe site-ul lui Traian Basescu sta inca scrisa "viziunea lui". In care ne promite reforme radicale. Pe care le va face ca un adevarat presedinte jucator. N-ar fi rau sa inceapa acum. Nu sa fie un jucator pe nervii nostri, ca in primul mandat. Ci sa joace cea mai importanta carte. Cea a reformei statului. Reformei adevarate. Nu a celei superficiale. Sau partiale. Daca va sti s-o faca, va castiga. Si va fi scos din palarie cel mai important lucru din viata lui.
duminică, 6 iunie 2010
Societatea esuata!
În ultimii 20 de ani, în România, şpaga a devenit sport naţional: cadrele medicale trebuie motivate suplimentar pentru ca bolnavul să beneficieze de un tratament mai bun în spitale, angajatul din administraţie trebuie motivat, la rîndul său, pentru a-i răspunde mai prompt contribuabilului aflat în faţa ghişeului, managerii companiilor private, care vor să facă afaceri cu statul, ştiu că trebuie să dea şpagă pentru a obţine contracte publice, în tribunale dreptatea se împarte, de prea multe ori, în funcţie de cine plăteşte mai mult, iar lista ar putea continua la nesfîrşit.
Cînd discutăm despre acest fenomen, trebuie să facem diferenţa între şpaga oferită bugetarului „de rînd“, cel din spitale, şcoli sau din administraţia centrală şi locală, şi şpaga oferită la nivel înalt. În primul caz, este vorba despre sume de bani mici sau medii, fie acordate benevol de cetăţeni drept recunoştinţă pentru serviciile prestate, fie pretinse de către cei aflaţi în slujba cetăţeanului pentru a-şi onora sau încălca obligaţiile de serviciu.
Luate individual, sumele nu sînt foarte mari, însumate însă, ajung la cifre respectabile. Astfel, conform unor studii recente, numai în spitale cuantumul anual al plăţilor informale se ridică la 360-500 de milioane de euro.
În ceea ce priveşte şpaga la nivel înalt, aici nu mai discutăm despre sume de bani mici sau medii, ci despre sute de mii sau chiar milioane de euro plătite funcţionarilor publici aflaţi în poziţii-cheie, funcţionari care, la rîndul lor, au dat şpagă pentru a ajunge în poziţiile respective.
Anual, statul cumpără bunuri şi servicii echivalente cu 10% din PIB (sau 12 miliarde de euro), iar anchetele realizate de jurnalişti au dezvăluit faptul că nivelul „comisionului“ plătit de companii pentru a obţine contracte cu statul este de 10-30% din valoarea contractelor. Prin urmare, putem uşor să ne imaginam că sumele încasate ilegal de funcţionarii publici de rang înalt trec de un miliard de euro în fiecare an, această cifră fiind una foarte conservatoare.
Care sînt motivaţiile şpăgii? De obicei, micul şpăgar invocă salariul mic drept justificare pentru atenţiile pe care le cere sau le primeşte benevol în schimbul serviciilor prestate, în timp ce, la nivel înalt, lucrurile stau complet diferit, în sensul că cei care ajung acolo cotizează la partid sume mari de bani şi, odată instalaţi pe poziţiile respective, se grăbesc să-şi recupereze cît mai rapid „investiţia“, ştiut fiind faptul că, în momentul în care partidul aflat la putere pierde alegerile, există mari şanse ca ei să fie schimbaţi din funcţie. În mod evident, şpaga, în particular, şi corupţia, în general, au o influenţă semnificativă asupra dezvoltării economice a unei ţări, accentuînd decalajul dintre creşterea economică efectivă şi cea potenţială.
În România, economia neagră, nefiscalizată a ajuns să reprezinte între 25% şi 34% din PIB, iar prin sustragerea contribuabililor de la plata taxelor şi a impozitelor, bugetul de stat este păgubit anual cu cel puţin 8-9 miliarde de euro, sumă echivalentă cu întreg deficitul bugetar înregistrat anul trecut.
Acordarea contractelor publice pe bază de comision elimină competiţia pe piaţă, determinînd un cost total mai mare şi o calitate mai scăzută a lucrărilor publice efectuate de către companii. De asemenea, corupţia are efecte negative şi asupra investiţiilor străine – ce companie serioasă investeşte într-o ţară cu un sistem judiciar corupt, unde trebuie să cotizezi pentru a-ţi cîştiga dreptatea la tribunal?
Pe de altă parte, lupta împotriva corupţiei bate pasul pe loc. Campaniile de tipul „Nu da Şpagă!“ derulate în ultimii ani de către autorităţi au generat rezultate mediocre, iar la nivel înalt, bătălia pentru funcţii rămîne în continuare acerbă, semn că este încă profitabil să fii la putere.
Concluzie – pînă cînd nu vom vedea politicieni şi oameni de afaceri cu greutate judecaţi şi condamnaţi pentru acte de corupţie, nu vom observa nici o reducere a numărului celor care vor acorda sau vor pretinde sume de bani drept şpagă.
Cînd discutăm despre acest fenomen, trebuie să facem diferenţa între şpaga oferită bugetarului „de rînd“, cel din spitale, şcoli sau din administraţia centrală şi locală, şi şpaga oferită la nivel înalt. În primul caz, este vorba despre sume de bani mici sau medii, fie acordate benevol de cetăţeni drept recunoştinţă pentru serviciile prestate, fie pretinse de către cei aflaţi în slujba cetăţeanului pentru a-şi onora sau încălca obligaţiile de serviciu.
Luate individual, sumele nu sînt foarte mari, însumate însă, ajung la cifre respectabile. Astfel, conform unor studii recente, numai în spitale cuantumul anual al plăţilor informale se ridică la 360-500 de milioane de euro.
În ceea ce priveşte şpaga la nivel înalt, aici nu mai discutăm despre sume de bani mici sau medii, ci despre sute de mii sau chiar milioane de euro plătite funcţionarilor publici aflaţi în poziţii-cheie, funcţionari care, la rîndul lor, au dat şpagă pentru a ajunge în poziţiile respective.
Anual, statul cumpără bunuri şi servicii echivalente cu 10% din PIB (sau 12 miliarde de euro), iar anchetele realizate de jurnalişti au dezvăluit faptul că nivelul „comisionului“ plătit de companii pentru a obţine contracte cu statul este de 10-30% din valoarea contractelor. Prin urmare, putem uşor să ne imaginam că sumele încasate ilegal de funcţionarii publici de rang înalt trec de un miliard de euro în fiecare an, această cifră fiind una foarte conservatoare.
Care sînt motivaţiile şpăgii? De obicei, micul şpăgar invocă salariul mic drept justificare pentru atenţiile pe care le cere sau le primeşte benevol în schimbul serviciilor prestate, în timp ce, la nivel înalt, lucrurile stau complet diferit, în sensul că cei care ajung acolo cotizează la partid sume mari de bani şi, odată instalaţi pe poziţiile respective, se grăbesc să-şi recupereze cît mai rapid „investiţia“, ştiut fiind faptul că, în momentul în care partidul aflat la putere pierde alegerile, există mari şanse ca ei să fie schimbaţi din funcţie. În mod evident, şpaga, în particular, şi corupţia, în general, au o influenţă semnificativă asupra dezvoltării economice a unei ţări, accentuînd decalajul dintre creşterea economică efectivă şi cea potenţială.
În România, economia neagră, nefiscalizată a ajuns să reprezinte între 25% şi 34% din PIB, iar prin sustragerea contribuabililor de la plata taxelor şi a impozitelor, bugetul de stat este păgubit anual cu cel puţin 8-9 miliarde de euro, sumă echivalentă cu întreg deficitul bugetar înregistrat anul trecut.
Acordarea contractelor publice pe bază de comision elimină competiţia pe piaţă, determinînd un cost total mai mare şi o calitate mai scăzută a lucrărilor publice efectuate de către companii. De asemenea, corupţia are efecte negative şi asupra investiţiilor străine – ce companie serioasă investeşte într-o ţară cu un sistem judiciar corupt, unde trebuie să cotizezi pentru a-ţi cîştiga dreptatea la tribunal?
Pe de altă parte, lupta împotriva corupţiei bate pasul pe loc. Campaniile de tipul „Nu da Şpagă!“ derulate în ultimii ani de către autorităţi au generat rezultate mediocre, iar la nivel înalt, bătălia pentru funcţii rămîne în continuare acerbă, semn că este încă profitabil să fii la putere.
Concluzie – pînă cînd nu vom vedea politicieni şi oameni de afaceri cu greutate judecaţi şi condamnaţi pentru acte de corupţie, nu vom observa nici o reducere a numărului celor care vor acorda sau vor pretinde sume de bani drept şpagă.
Crezi ca ru esti singurul?
Ce zâmbet parşiv aveţi, domnule Funeriu! Pacat că nu-mi plac zâmbetele parşive! Câtă ironie, cât dispreţ, câtă infatuare într-o singură grimasă!
Domnule Funeriu, astăzi, o jurnalistă v-a întrebat dacă aţi luat o decizie în ceea ce o priveşte pe doamna Mandas-Vergu. Lipsa oricărui răspuns al dumneavoastră, cu excepţia unei grimase sictirite m-a jignit pe mine, cetăţeanul. Şi m-a dezamăgit.
Aţi fost singurul ministru din cabinetul Boc care îmi spunea ceva, la nivel profesional. Am avut încredere în faptul că sunteţi un personaj cosmopolit, că în Universităţile din străinătate aţi învăţat ce înseamnă respectul. Nu v-aş putea contesta calităţile profesionale. Poate că totuşi succesele v-au făcut încrezut, iar trufia nu este o calitate. Eu mi-aş dori doar să nu vă mai văd la televizor, să nu mai faceţi politică.
Nu vreau să scriu despre câte ne-a transmis Guvernul în ultimele zile. Despre cum ne călcaţi în picioare. Astăzi vreau doar să fiţi dumneavoastră primul care pleacă. Mergeţi la eprubete!
Pentru lipsa asta elementară de bun simţ! Pentru că sunteţi reprezentantul Educaţiei româneşti. Iar educaţia unui tânăr înseamnă şi deprinderea normelor de conduită socială. Pe care nu le aveţi!
Domnule Funeriu, astăzi, o jurnalistă v-a întrebat dacă aţi luat o decizie în ceea ce o priveşte pe doamna Mandas-Vergu. Lipsa oricărui răspuns al dumneavoastră, cu excepţia unei grimase sictirite m-a jignit pe mine, cetăţeanul. Şi m-a dezamăgit.
Aţi fost singurul ministru din cabinetul Boc care îmi spunea ceva, la nivel profesional. Am avut încredere în faptul că sunteţi un personaj cosmopolit, că în Universităţile din străinătate aţi învăţat ce înseamnă respectul. Nu v-aş putea contesta calităţile profesionale. Poate că totuşi succesele v-au făcut încrezut, iar trufia nu este o calitate. Eu mi-aş dori doar să nu vă mai văd la televizor, să nu mai faceţi politică.
Nu vreau să scriu despre câte ne-a transmis Guvernul în ultimele zile. Despre cum ne călcaţi în picioare. Astăzi vreau doar să fiţi dumneavoastră primul care pleacă. Mergeţi la eprubete!
Pentru lipsa asta elementară de bun simţ! Pentru că sunteţi reprezentantul Educaţiei româneşti. Iar educaţia unui tânăr înseamnă şi deprinderea normelor de conduită socială. Pe care nu le aveţi!
marți, 1 iunie 2010
Aici ce mai spune-ti?
Poate v-ati incrancenat prea mult. Poate nu mai gasiti nimic care sa va destinda. Nu disperati. Cu incredere deschideti televizorul. Credeti-ma, nu e nicio criza, sunt doar cascadorii rasului. Daca v-ati panicat cumva ca nu va veti putea plati creditul la banca….ganditi-va ca si boierii plang cateodata!
Asta nu mai e nici circ, e spectacol in fundul gol. Insa functioneaza perfect ca o supapa pentru depresurizarea populatiei. Guvernantii isi dau pantalonii jos, iar poporul in loc sa ii injure ca i-au lasat fara pensii si salarii se pun pe rasu-plansul pana la lacrimi. Cum sa te revolti cand te apuca rasul de dimineata pana seara cand te uiti la ei?
Credeati ca voua va este greu? Ei bine, aflati ca doamna ministru Udrea nu poate sa doarma noaptea…! de grija ratei la banca. Care dintre voi nu a mai dormit ultima noapte de grija zilei de maine? Ce naiba, fiti solidari cu ministrul Turismului si Dezvoltarii, caci o paste falimentul.
Daca Udrea nu v-a smuls nicio lacrima, nu va inmuiat inimile si nici nu v-a starnit zambetul, daca injurati resentimentar si razbunatori ca niste oameni cu sufletul chircit de ura si invidie, sa vedem cum domnului ministru al Educatiei, Funeriu, i se sopteste ca unui elev prins cu lectia neinvatata la Bacalaureat. A se studia mimica celui ajutat de soaptele secretarului de stat. Sigur veti zambi. Nu aveti cum sa va enervati.
In fine, daca domnul de la Munca, Seitan, v-a bulversat ieri viitorul, v-a incurcat si putina minte ramasa neafectata de criza, v-a tulburat somnul si v-a facut sa doriti sa fiti mai bine inchisi decat in libertate, sa privim partea plina a filosofiei economice propovaduite de Guvern. Vladescu, dupa meditatii carteziene prelungite in Ferari, a inteles in sfarsit pe unde pierde economia.
Ministrul Finantelor a dedus ca evaziunea fiscala nu ar putea avea loc, daca…(tineti-va bine!) oamenii nu ar produce-o (sic!). Desigur, dupa constatare urmeaza masurile. “Evaziune fiscala fara oameni nu exista, cred ca ar trebui sa pornim o actiune extrem de dura la nivelul organelor statului.”
L-as mai pomeni si pe Berceanu. Dansul a exersat, pe ton fals, un exercitiu de sinceritate care, din pacate, acum, a venit ca o injuratura din partea lor. “În campanie s-a minţit ‘prin omisiune’ pentru a ascunde faptul că mergeam spre prăpastie.” Sa stiti, domnule ministru, ca noi nu ne-am dat seama! Serios. Unii, intr-adevar, chiar v-au crezut. Dar, acum, incotro o luam?
PS: ador ca am ajuns sa lucram doar cu materialul clientului. interventia nici nu mai e necesara. nu-i asa ca nu aveti cum sa le rezistati?
Asta nu mai e nici circ, e spectacol in fundul gol. Insa functioneaza perfect ca o supapa pentru depresurizarea populatiei. Guvernantii isi dau pantalonii jos, iar poporul in loc sa ii injure ca i-au lasat fara pensii si salarii se pun pe rasu-plansul pana la lacrimi. Cum sa te revolti cand te apuca rasul de dimineata pana seara cand te uiti la ei?
Credeati ca voua va este greu? Ei bine, aflati ca doamna ministru Udrea nu poate sa doarma noaptea…! de grija ratei la banca. Care dintre voi nu a mai dormit ultima noapte de grija zilei de maine? Ce naiba, fiti solidari cu ministrul Turismului si Dezvoltarii, caci o paste falimentul.
Daca Udrea nu v-a smuls nicio lacrima, nu va inmuiat inimile si nici nu v-a starnit zambetul, daca injurati resentimentar si razbunatori ca niste oameni cu sufletul chircit de ura si invidie, sa vedem cum domnului ministru al Educatiei, Funeriu, i se sopteste ca unui elev prins cu lectia neinvatata la Bacalaureat. A se studia mimica celui ajutat de soaptele secretarului de stat. Sigur veti zambi. Nu aveti cum sa va enervati.
In fine, daca domnul de la Munca, Seitan, v-a bulversat ieri viitorul, v-a incurcat si putina minte ramasa neafectata de criza, v-a tulburat somnul si v-a facut sa doriti sa fiti mai bine inchisi decat in libertate, sa privim partea plina a filosofiei economice propovaduite de Guvern. Vladescu, dupa meditatii carteziene prelungite in Ferari, a inteles in sfarsit pe unde pierde economia.
Ministrul Finantelor a dedus ca evaziunea fiscala nu ar putea avea loc, daca…(tineti-va bine!) oamenii nu ar produce-o (sic!). Desigur, dupa constatare urmeaza masurile. “Evaziune fiscala fara oameni nu exista, cred ca ar trebui sa pornim o actiune extrem de dura la nivelul organelor statului.”
L-as mai pomeni si pe Berceanu. Dansul a exersat, pe ton fals, un exercitiu de sinceritate care, din pacate, acum, a venit ca o injuratura din partea lor. “În campanie s-a minţit ‘prin omisiune’ pentru a ascunde faptul că mergeam spre prăpastie.” Sa stiti, domnule ministru, ca noi nu ne-am dat seama! Serios. Unii, intr-adevar, chiar v-au crezut. Dar, acum, incotro o luam?
PS: ador ca am ajuns sa lucram doar cu materialul clientului. interventia nici nu mai e necesara. nu-i asa ca nu aveti cum sa le rezistati?
Zice Adrian Nastase catre fiul sau:
Am aflat zilele acestea ca fiul meu, Mihnea, a facut o boacana in strainatate. Nu stiu cati dintre voi au auzit, dar el a plecat sa invete, cu o bursa, in strainatate – bursa pentru care ii sunt extrem de recunoscator lui Dimitrie Sturdza -, chiar in perioada in care Mihnea incepea sa aiba neplaceri, cu copiii la scoala, in urma scandalurilor cu dosarele mele, din 2006. Aflat in afara tarii, si la o varsta teribilista, a participat la o petrecere. Acolo, mai multi pusti pictau, la intrarea in club, diverse semne pe maini, pentru a fi recunoscuti cei care ieseau si apoi reveneau. Printre acestea, si zvastici. Am fost revoltat sa aud lucrul asta, tocmai pentru ca stiu cat de dureroasa este aceasta tema. Nu cred ca varsta poate fi o scuza pentru un astfel de gest si, tocmai de aceea, am decis ca Mihnea sa afle intr-o forma foarte directa ca exista subiecte cu care nu se poate glumi.
In consecinta, la intoarcerea in tara, in vacanta, Mihnea va merge la un stagiu de internship la Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel”. E un loc in care poate participa la evenimente, poate citi, se poate informa despre cat de mare a fost tragedia prin care au trecut sute de mii de familii in urma Holocaustului. Pentru ca nu vorbim decat despre crimele comunismului, copiii nostri stiu prea putin despre crimele nazismului sau despre alte momente cumplite din istorie.
Sunt sigur ca gestul lui va fi suficient de mult taxat, dar poate ca in acest fel va invata cat de mare este responsabilitatea pe care o are, chiar si un tanar de varsta lui, fata de simboluri atat de importante.
In consecinta, la intoarcerea in tara, in vacanta, Mihnea va merge la un stagiu de internship la Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel”. E un loc in care poate participa la evenimente, poate citi, se poate informa despre cat de mare a fost tragedia prin care au trecut sute de mii de familii in urma Holocaustului. Pentru ca nu vorbim decat despre crimele comunismului, copiii nostri stiu prea putin despre crimele nazismului sau despre alte momente cumplite din istorie.
Sunt sigur ca gestul lui va fi suficient de mult taxat, dar poate ca in acest fel va invata cat de mare este responsabilitatea pe care o are, chiar si un tanar de varsta lui, fata de simboluri atat de importante.
Cine esti tu ma, de ai atat tupeu?
Tu esti deputat sau senator. Se caciuleste portarul in fata ta. Femeia de serviciu iti zice “sarumana” si zambeste fara dinti, dupa care isi duce mana la gura si lasa capul jos cand o sagetezi cu privirea. Indrazneste poama sa te deoache?! Toti cei din jur te iau cu “domn ministru” si mor de frica ta. Au si de ce! Cine mai e ca tine!
De la inaltimea ochilor ce nu au asemanare in smechereala nativa, la nasul coroiat de om zdravan de la tara si cu frica lui Dumnezeu (oricine ar fi el), la puparnita lacoma care baleste dupa orice fundulet nostim… da, tu esti! Semnele de bunastare sunt toate acolo: nevasta cu permanent si unghii mereu ingrijite la pedichiurista din colt, careia i se lauda ce bine o duce cu tine (“mai calca omul stramb, dar tot acasa vine! cine a mai pomenit barbat sa nu sara gardul? imi aduce bani? ma plimba? atat imi trebuie!”); secretara blonda cu radacini de 2 centimetri negre, cu fusta pana-n sezut si gura nesatula; soferul combinator pe care il cari cu tine la toate mesele si bautele in cinstea ta, si care linge blidele pe acolo si iti multumeste ca l-ai facut om – tot el e cel care se asigura de fiecare data ca ai cu cine sa dormi, sa nu iti fie frica singur; trei copii analfabeti, care rup gura targului cu ultimul soi de masina si pitipoanca la brat, dar care se opresc in pom cu prima ocazie si mai omoara si oameni nevinovati – lasa ca ii scapa tata; si acum, tu insuti: nu iti mai vezi de ani de zile varful picioarelor din cauza burtii – semn de bunastare, cand te duci la pisoar te chinui sa dibui obiectul muncii, nu stii nicio limba, nu ai nici vagi cunostinte despre lege, Romania, sau orice legat de ea, dormi lung si des si mai ales Parlamentul te indeamna la asta – nu, nu formatia de muzica si nici tigarile. Da, esti domnu’ senator.
Sa iti fac un calcul:
Tu ai o leafa de aproximativ 5.000 de lei pe luna. Doar leafa. La care se adauga cheltuieli de protocol de circa 12.000 lei. Din acestea, tu dai 7.600 de lei pe hoteluri. O chirie de maxim lux in Bucuresti nu depaseste la 1.000 de euro (4.000 de lei), daca vrei neaparat sa te lafai. Dar pe tine te doare undeva, doar nu te deranjezi sa economisesti cand statul iti pune banii in bot.
Tu, domnule senator, mananci in Parlament cu aproximativ 30 de lei, in total, de trei ori pe zi, portii mari si mancaruri “sanatoase” (adica mari, ca iti urez numai sanatate sa nu iti aduca). In oras, mesele asemanatoare ar costa de 2-3 ori mai mult, pentru un om normal, ca mine. Dar tu ai subventii, ca tu ne reprezinti in Parlament, te ocupi de binele nostru. Nu o sa iti vorbesc despre rusine, ca sigur nu ai avut acces la cuvinte complexe. Iar eu de abecedar am trecut de multa vreme. Ti-am dat doar cateva exemple, tu stii foarte bine ca mai ai si alte beneficii – masina, deplasari, etc.
O sa iti spun un singur lucru. Un DOCTOR (da, in medicina, nu diplome de care ti-ai tras tu la Spiru sa dea bine la CV) a ajuns sa munceasca, la statul pe care il reprezinti tu, cu 1.200 de lei pe luna.
Jegule.
De la inaltimea ochilor ce nu au asemanare in smechereala nativa, la nasul coroiat de om zdravan de la tara si cu frica lui Dumnezeu (oricine ar fi el), la puparnita lacoma care baleste dupa orice fundulet nostim… da, tu esti! Semnele de bunastare sunt toate acolo: nevasta cu permanent si unghii mereu ingrijite la pedichiurista din colt, careia i se lauda ce bine o duce cu tine (“mai calca omul stramb, dar tot acasa vine! cine a mai pomenit barbat sa nu sara gardul? imi aduce bani? ma plimba? atat imi trebuie!”); secretara blonda cu radacini de 2 centimetri negre, cu fusta pana-n sezut si gura nesatula; soferul combinator pe care il cari cu tine la toate mesele si bautele in cinstea ta, si care linge blidele pe acolo si iti multumeste ca l-ai facut om – tot el e cel care se asigura de fiecare data ca ai cu cine sa dormi, sa nu iti fie frica singur; trei copii analfabeti, care rup gura targului cu ultimul soi de masina si pitipoanca la brat, dar care se opresc in pom cu prima ocazie si mai omoara si oameni nevinovati – lasa ca ii scapa tata; si acum, tu insuti: nu iti mai vezi de ani de zile varful picioarelor din cauza burtii – semn de bunastare, cand te duci la pisoar te chinui sa dibui obiectul muncii, nu stii nicio limba, nu ai nici vagi cunostinte despre lege, Romania, sau orice legat de ea, dormi lung si des si mai ales Parlamentul te indeamna la asta – nu, nu formatia de muzica si nici tigarile. Da, esti domnu’ senator.
Sa iti fac un calcul:
Tu ai o leafa de aproximativ 5.000 de lei pe luna. Doar leafa. La care se adauga cheltuieli de protocol de circa 12.000 lei. Din acestea, tu dai 7.600 de lei pe hoteluri. O chirie de maxim lux in Bucuresti nu depaseste la 1.000 de euro (4.000 de lei), daca vrei neaparat sa te lafai. Dar pe tine te doare undeva, doar nu te deranjezi sa economisesti cand statul iti pune banii in bot.
Tu, domnule senator, mananci in Parlament cu aproximativ 30 de lei, in total, de trei ori pe zi, portii mari si mancaruri “sanatoase” (adica mari, ca iti urez numai sanatate sa nu iti aduca). In oras, mesele asemanatoare ar costa de 2-3 ori mai mult, pentru un om normal, ca mine. Dar tu ai subventii, ca tu ne reprezinti in Parlament, te ocupi de binele nostru. Nu o sa iti vorbesc despre rusine, ca sigur nu ai avut acces la cuvinte complexe. Iar eu de abecedar am trecut de multa vreme. Ti-am dat doar cateva exemple, tu stii foarte bine ca mai ai si alte beneficii – masina, deplasari, etc.
O sa iti spun un singur lucru. Un DOCTOR (da, in medicina, nu diplome de care ti-ai tras tu la Spiru sa dea bine la CV) a ajuns sa munceasca, la statul pe care il reprezinti tu, cu 1.200 de lei pe luna.
Jegule.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)